LOCÁLNIC, -Ă, localnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este din partea locului; care ține de un anumit loc; local (2). 2. S. m. și f. Persoană considerată în raport cu localitatea în care trăiește; om din partea locului. – Din rus. lokal'nâi (după derivatele în -nic). Vezi definitia »

léșnic, léșnice, s.n. (reg.) 1. unealtă de prins pește; crâsnic. 2. locul de pândă al vânătorului. Vezi definitia »

OTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la otologie. [< fr. otologique]. Vezi definitia »

OTCÚPCIC, otcupcici, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un otcup; arendaș, otcupciu. – Din rus. otkupșcik. Vezi definitia »

GEROFÁNTIC, -Ă adj. De gerofant. [Cf. it. gerofantico, gr. hierophantikos]. Vezi definitia »