târâș, târâși, s.m. (reg.) 1. șarpe. 2. papuc fără călcâi. Vezi definitia »

scripcăráș, scripcăráși, s.m. (reg.) 1. greier de câmp. 2. nume de pasăre. Vezi definitia »

spițeráș, spițeráși, s.m. (înv.) spițer (farmacist), spițerel. Vezi definitia »

săláș (-șuri), s. n. – 1. Locuință, locaș, casă. – 2. Adăpost, refugiu. – 3. (Trans. de N.) Sicriu. – 4. Grup de familii de țigani robi, format pînă la 15 capi de familii care aparțineau aceluiași proprietar. – Var. Mold. salaș. Mag. szállás (Miklosich, Fremdw., 124; Cihac, II, 524; Gáldi, Dict., 96), cf. sb. salaš „cătun”, pol. szalasz, rus. šalaš. – Der. sălășlui, vb. (a găzdui, a adăposti; a se aciua; a locui, a trăi); sălășluință, s. f. (sălaș, domiciliu); sălășitoare, s. f. (Trans., osul-iepurelui, Onosis spinosa). Vezi definitia »

scorúș scorúșe, s.n. (reg.) parte a bisericii (de obicei balcon) unde cântă corul. Vezi definitia »