RESORTISÁNT s.m. (Jur.) Persoană căreia un stat, în temeiul dreptului internațional, îi acordă protecția sa. [< fr. ressortissant]. Vezi definitia »

ȘOCÁNT, -Ă, șocanți, -te, adj. Care impresionează în mod neplăcut, care contrariază. – Din fr. choquant. Vezi definitia »

cărunt (cărúntă), adj. – Cu părul alb. – Mr. cănut. Lat. canūtus (Cipariu, Gram., 91; Pușcariu 301; Candrea-Dens., 274; REW 1622; DAR); cf. it. canuto, fr. chenu, prov., cat. canut, sp. canudo. Este cuvînt general cunoscut (ALR, 65). Der. cărunțiu, adj. (cărunt); căruntețe, s. f. (cărunțeală; bătrînețe; albeață); cărunțeală, căruntate, s. f. (rar, faptul de a fi cărunt); încărunți, vb. (a albi; a îmbătrîni). Din rom., ngr. ϰανούτον (Meyer, Neugr. St., II, 75). Vezi definitia »

SIMTIMÉNT s. n. v. sentiment. Vezi definitia »

ADJUTÁNT s. m. ofițer care îndeplinește pe lângă un șef militar atribuții corespunzătoare unei funcții de subofițer. (< germ. Adjutant) Vezi definitia »