CAPOTÁ vb. I intr. (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se răsturna (intrând cu partea din față în pământ). [< fr. capoter]. Vezi definitia »

zăuitá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăúită Vezi definitia »

SUPRAVOLTÁ vb. I. tr. A mări voltajul peste normal. [După fr. survolter]. Vezi definitia »

unealta din lemn utilizata la plantatul vitei-de-vie Vezi definitia »

Substanta care apare des in coltul gurii Reprezinta rezultatul lipicios al dracu Inghitit in sila slobozit din mila Cimenteaza clar o relatie stabila Foarte indicat in tratamentul pentru ten Vindeca rapid complicatiile de orice gen E obtinut in graba prin laba de isterice din vremuri istorice Un conducator de boli venerice Vezi definitia »