Definita cuvantului consemnațiune
CONSEMNAȚIÚNE, consemnațiuni, s. f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare. ◊ Casa de economii și consemnațiuni = instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. consignation (refăcut după semn).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu consemnațiune
CÉZANNE, [sezán], Paul (1938-1906), pictor francez. Temperament reflexiv și frămîntat, adept, la început, al impresioniștilor, de care ulterior s-a desprins. A creat o artă și o estetică originală, întemeiată pe esențializări și sinteze ale formei, pe o severă și solidă construcție a volumelor realizate prin culoare („Casa spînzuratului”, „Muntele Sainte-Victoire”, „Jucătorii de cărți”, „Marea la Estaque”). Considerat deschizător de drumuri în arta sec. 20. Vezi definitia »
DISPERSIÚNE s. f. v. dispersie. Vezi definitia »
FINITÚDINE s. f. 1. (fil.) caracterul a ceea ce este finit, conștiința limitelor ființei umane. 2. însușire a soluției unei probleme de a fi furnizată după un număr finit de operații. (< fr. finitude) Vezi definitia »
SUPRACOMPRESIÚNE s. f. supracomprimare. (după fr. surcompression) Vezi definitia »
fârtăciúne s.f. (înv.) înfrățire, prietenie, tovărășie, ortăcie. Vezi definitia »