RAPORTÁ, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) rapórtă, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. II. 1. A prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter. Vezi definitia »

puta,penis cu ce se face sex Vezi definitia »

AFRUNTÁ, afrúnt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. – Fr. affronter (după înfrunta). Vezi definitia »

ustá (-ále), s. f. – Administrator. Tc. usta (Șeineanu, II, 126), cf. alb., sb. usta. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

PRENOTÁ vb. I. tr. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă pentru a-l avea în evidență. [< pre- + nota]. Vezi definitia »