OMOFONÍE, omofonii, s. f. 1. Însușirea de a fi omofon. 2. Factură a unei piese muzicale caracterizată prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte (care formează acompaniamentul). – Din fr. homophonie. Vezi definitia »

RADIOFONÍE s. f. 1. transmitere și recepționare a sunetelor prin unde electromagnetice. 2. disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție prin radio. (< fr. radiophonie) Vezi definitia »

PORFIRINEMÍE s.f. Prezența porfirinei în sânge. [Gen. -iei. / cf. fr. porphyrinémie]. Vezi definitia »

LENJERÍE s. f. rufărie de corp și de pat. (< fr. lingerie) Vezi definitia »

STEREOMETRÍE s. f. ramură a geometriei care studiază determinarea și măsurarea volumului corpurilor solide. (< fr. stéréométrie) Vezi definitia »