flămânzénie, flămânzénii, s.f. (pop.) 1. flămânzire, nemâncare, hămesire, lihnire, leșinare de foame. 2. (fig.) om flămânzit; nemâncat, hămesit, lihnit, leșinat. Vezi definitia »

ABITÁȚIE s.f. Dreptul de a locui într-o casă proprietate a altuia. [Var. habitație s.f. / cf. fr. habitation, lat. habitatio]. Vezi definitia »

TACTOGNOZÍE s.f. Recunoaștere a obiectelor prin pipăit. [Gen. -iei. / < fr. tactognosie, cf. lat. tactus – pipăire, gr. gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »

DEREFLÉCȚIE s. f. comutare a centrului atenției de la propria persoană la interese exterioare. (< de¹- + reflecție) Vezi definitia »

PROTOCRONÍE s. f. Protocronism. – Din protocronism (după sincronie). Vezi definitia »