ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. [Pr.: -ciu-a. – Var.: aciuiá vb. I] – Lat. *accubiliare. Vezi definitia »

SITUÁ vb. I. refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine, a activa de pe o anumită poziție. ♦ tr. A așeza într-un anumit loc. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. situer, it. situare, cf. lat. situs – așezare]. Vezi definitia »

EVOLUÁ vb. I. intr. 1. A se dezvolta, a se transforma. ♦ A se desfășura, a se întinde. 2. A se mișca, a se desfășura larg (cu mișcări circulare). [Pron. -lu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évoluer]. Vezi definitia »

îmbăgiuá (-uéz, -át), vb. – A amăgi, a momi, a înșela. – Var. îmbăgina. Origine necunoscută. Nu pare posibilă der. de la un lat. ambagĕlla, în loc de ambages, propusă de Drăganu, Dacor., I, 297 și acceptată de DAR. În Trans. și Mold. de Nord. Vezi definitia »

a-l apuca damblaua / dracii / pandaliile expr. (pop.) a se înfuria foarte tare. Vezi definitia »