VOINICÍE, voinicii, s. f. (Pop.) 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. ♦ Faptă vitejească. ♦ Haiducie. 2. Faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forță, vigoare. – Voinic + suf. -ie. Vezi definitia »

ULTRASONOSCOPÍE s. f. ultrasonografie. (< fr. ultrasonoscopie) Vezi definitia »

DECUSÁȚIE s.f. Încrucișare în forma literei „x” a unor formații anatomice. [Gen. -iei. / < fr. décussation, cf. lat. decussatio – încrucișare]. Vezi definitia »

HEMOGENÍE, hemogenii, s. f. Boală a sângelui, mai frecventă la femei, caracterizată prin scăderea numărului trombocitelor, purpură² hemoragică, creșterea timpului de sângerare etc. – Din fr. hémogénie. Vezi definitia »

CROMATOPSÍE s. f. Capacitatea de a percepe distinct culorile. – Din fr. chromatopsie. Vezi definitia »