ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [< fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

DETECTIVÍSM s. n. Aptitudine sau atitudine, manieră de detectiv. – Detectiv + suf. -ism. Vezi definitia »

XEROTROPÍSM s.n. Mișcare de răsucire sau de curbare la plante pentru evitarea uscării. (din fr. xérotropisme) Vezi definitia »

ELENÍSM s.n. 1. Etapă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânire romană. 2. Expresie specifică limbii eline. [Pl. -me, var. helenism s.n. / < fr. hellénisme]. Vezi definitia »

AUGUSTINÍSM s.n. Doctrina augustinilor. [< fr. augustinisme]. Vezi definitia »