Definita cuvantului diagonal
DIAGONÁL, -Ă I. adj. ca o diagonală; oblic. II. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreaptă care unește două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♦ în ~ = de-a curmezișul. ◊ (mil.) curea purtată de-a curmezișul pieptului. 2. bară, grindă etc. pusă în curmeziș. 3. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. (< fr. diagonal, lat. diagonalis)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu diagonal
PROCESIONÁL, -Ă adj. care îmbracă diverse aspecte succesive. (< fr. processionnel) Vezi definitia »
corál, -ă, s. f., pl. corale; s. n., pl. coraluri; adj. m., pl. corali, fem. corală, pl. corale Vezi definitia »
PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle. Vezi definitia »
LOCUL CENTRAL, (teoria locului central), g.p. Model matematic de stabilire a influenței regionale a centrelor urbane creat de W. Christaller. Pleacă de la modul în care un centru urban răspunde necesităților de servicii ale zonei înconjurătoare, conturând în același timp si rolul coordonator al orașului în teritoriu ca și poziția diferitelor orașe într-o rețea urbană dată. Vezi definitia »
REZIDENȚIÁL, -Ă adj. de rezidență (I, 1). ◊ rezervat rezidenților diplomatici. (< fr. résidentiel, it. residenziale) Vezi definitia »