INCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neplăcută care survine într-o situație, în timpul unei activități. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între formații grănicerești care aparțin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident]. Vezi definitia »

GENTLEMEN'S AGREEMENT (Pron.: géntlemen ăgrímănt) s.m. înțelegere internațională încheiată verbal, care nu are consecințe juridice, ci creează numai obligații morale între părți; înțelegere între oameni de onoare. (< engl. gentlemen's agreement) Vezi definitia »

ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Livr.) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – Din fr. ardent. Vezi definitia »

DETONÁNT, -Ă adj. (Tehn.) Producător de detonație, detonabil; exploziv. ♦ Care poate iniția detonația unui exploziv. [Cf. fr. détonant]. Vezi definitia »

fute-vânt locuțiune substantivală Expresie bănățeană veche, aflată la origninea expresiei de dicționar „fluieră-vânt”. Pronunțată, în grai bănățean, „fuce-vânt” și, probabil, uitată de timp și de lume (dar nu și de mine). Notă: sursa este populară și nu vreun dicționar. Dacă ne-am limita la dicționare și cărți bătute în cuie, l-am omorî pe Mesterul Manole încă o dată. Vezi definitia »