CONCORDATÁR, -Ă I. adj. referitor la un concordat. II. s. m. f. comerciant falit care a obținut un concordat (2). (< fr. concordataire) Vezi definitia »

DOGÁR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră, folosită pentru făcut doage. – Doagă + suf. -ar. Vezi definitia »

SILABÁR s. n. sistem de scriere în care fiecare simbol reprezintă nu un fonem, ci o silabă. (< fr. syllabaire) Vezi definitia »

MIÁR, miare, s. n. Bancnotă de o mie de lei; (fam.) o mie de lei. [Pr.: -mi-ar] – Mie + suf. -ar. Vezi definitia »

FORFETÁR, -Ă adj. (despre tarife, taxe, impozite etc.) fixat dinainte la o sumă globală și invariabilă; în paușal. (< fr. forfaitaire) Vezi definitia »