IZOHELÍE s.f. Procedeu fotografic de separație a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conține detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea detaliile umbrelor celor mai profunde. [Gen. -iei. / < germ. Isohelie]. Vezi definitia »

OXALEMÍE s. f. prezența acidului oxalic în sânge. (< fr. oxalémie) Vezi definitia »

PLASMORAGÍE s. f. pierdere de plasmă din circuitul sangvin, ca în cazul unor arsuri. (< fr. plasmorrhagie) Vezi definitia »

PARAPLEXÍE s. f. paralizie care afectează doar o parte a corpului. (< fr. paraplexie) Vezi definitia »

TELEONOMÍE s.f. Mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ♦ (Biol.) Mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. [< fr. téléonomie, cf. gr. teleos – scop, nomos – lege]. Vezi definitia »