TRUCULÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Asprime, violență, lipsă de jenă, sfidare a bunului simț. [Cf. fr. truculence, lat. truculentia]. Vezi definitia »

ENTERÍTĂ, enterite, s. f. Boală care constă în inflamare acută sau cronică a intestinului subțire, datorită infecțiilor, intoxicațiilor sau alergiei. – Din fr. entérite. Vezi definitia »

BÁBĂ, babe, s. f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă¹. ♦ Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ◊ (Fam. și glumeț) Soție ◊ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără „puii” înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă de sprijinire a unui acoperiș sau a unui planșeu de lemn. 2. Parte a unei copci în formă de toartă (numită și femeiușcă) în care se prinde cealaltă parte a copcii, în formă de cârlig (numită și moș). 3. (Iht.) Zglăvoacă. 4. (Reg.) Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crăci uscate și putrede. – Din bg., scr., ucr. baba. Vezi definitia »

MOÁZĂ s.f. Element de construcție format din două grinzi de lemn, care leagă între ele mai multe piese situate în același plan. [Pron. moa-. / < fr. moise]. Vezi definitia »

HABÁNĂ adj. ceramică ~ă = ceramică fină smălțuită, cu fond alb, ornamentată cu motive cinegetice. (< germ. haban) Vezi definitia »