AZÓT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + zoe „viață”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai ușor decît aerul, care se găsește în atmosferă în proporție de 78,4 la sută în volume sau de 76 la sută în greutate. La temperatura ordinară este inactiv, dînd compuși numai în condiții speciale (temperatură, presiune, catalizatori). Este întrebuințat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obținerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit în 1772 de D.R. Rutherford. Vezi definitia »

PILÓT¹ s.m. 1. Conducător al unei aeronave, al unei nave, al unei mașini. ♦ Pilot automat = instalație care comandă automat, în zbor, cârmele unei aeronave pentru a o menține într-o direcție și într-o poziție determinată. 2. Persoană care conduce o navă în locuri în care navigația este anevoioasă. [< fr. pilote, it. pilota]. Vezi definitia »

IOT s.n. (Fon.) Numele semivocalei i; iod. [< germ. Jot, fr., lat. iota]. Vezi definitia »

COIÓT s.m. Mamifer carnivor din America, asemănător cu lupul și cu șacalul. [Pron. co-iot. / < fr. coyote < cuv. aztec]. Vezi definitia »

BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. Vezi definitia »