HIPNOLOGÍE s. f. știință care studiază mecanismele și particularitățile somnului și ale hipnotismului. (< engl. hypnology) Vezi definitia »

DOXOLOGÍE s. f. 1. moment în liturghia creștină în care se face glorificarea lui Cristos. 2. studiu sistematic al rolului pe care îl are aprecierea în învățământul școlar. (< fr. doxologie) Vezi definitia »

ANTROPOCORÍE s.f. (Bot.) Diseminare a fructelor prin intermediul omului. [< fr. anthropochorie, cf. gr. anthropos – om, chore – răspândire]. Vezi definitia »

ESOFAGOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie a peretelui esofagian. [Gen. -iei. / < fr. oesophagotomie, cf. gr. oesophagos – esofag, tome – tăiere]. Vezi definitia »

CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie. Vezi definitia »