DIZGRÁȚIE, dizgrații, s. f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. Cf. fr. disgrâce. Vezi definitia »

EXTORCÁȚIE s.f. (Rar) Extorcare. [Gen. -iei, var. estorcație, estorcațiune, extorcațiune s.f. / < extorca]. Vezi definitia »

ORTOSCOPÍE s. f. Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu prezenta imagini deformate. – Din fr. orthoscopie. Vezi definitia »

PROTEIDEMÍE s.f. (Biol.) Proteinemie. [Pron. -te-i-, gen. -iei. / < fr. protéidémie]. Vezi definitia »

EMBRIECTOMÍE s. f. ablațiune a unei porțiuni de embrion. (< fr. embryectomie) Vezi definitia »