ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik. Vezi definitia »

obídnic, obídnică, obídnici, obídnice, adj. (înv.) slab, invalid. Vezi definitia »

EXOTÉRIC, -Ă, exoterici, -ce, adj. (Despre doctrine filozofice sau ritualuri religioase) Accesibil sau destinat tuturor; public. – Din fr. exotérique. Vezi definitia »

MICOSTÁTIC, -Ă adj., s. n. fungistatic. (< fr. mycostatique) Vezi definitia »

CALCÁRIC, -Ă adj. (Rar) Calcic. [Cf. it. calcareo]. Vezi definitia »