ÎNGURLUÍ, îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngúrlui] – În + gurlui. Vezi definitia »

albăstrui s. m. invar. (iron.) lucrător al Securității, al poliției politice comuniste Vezi definitia »

RIFLUÍ vb. tr. a executa rifluri pe suprafața unui valț de moară. (după germ. riffeln) Vezi definitia »

ROSTUÍ, rostuiésc, vb. IV. Tranz. 1. A așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație. 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut. 5. A bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău. – Rost + suf. -ui. Vezi definitia »

căhúi, căhúie, căhúi, adj. (înv.; reg.) tulburare la minte, năuc, nebun. Vezi definitia »