OÁIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis. Vezi definitia »

FOTOLITOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere a hărților și a figurilor desenate, care constă în transpunerea acestora pe o piatră litografică prin intermediul unei hârtii speciale. ♦ Desen reprodus prin acest procedeu. [Gen. -iei. / cf. fr. photolithographie]. Vezi definitia »

șlehticíe s.f. (înv.) noblețe. Vezi definitia »

XILOGRAFÍE s.f. 1. Arta de a grava în lemn; gravură în lemn. 2. (Poligr.) Procedeu de imprimare cu tipare săpate în lemn. ♦ Clișeu gravat în lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylographie]. Vezi definitia »

ANTROPOMETRÍE s. f. Metodă de studiu a posibilităților de identificare a oamenilor, a formei și a amprentelor corpului uman și a părților lui. – Din fr. anthropométrie. Vezi definitia »