NAZÍSM s. n. doctrină politică a fascismului german, profund antiumană, care, susținând superioritatea rasei ariene, încerca să justifice violența, genocidul, războaiele de cotropire; național-socialism. (< fr. nazisme, germ. Nazismus) Vezi definitia »

MATERIALÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia materia este factorul prim, iar conștiința factorul derivat; spec. filozofie marxistă. ◊ Materialism dialectic = știința despre raportul dintre materie și conștiință, despre legile cele mai generale ale mișcării și dezvoltării naturii, societății și cunoașterii, care este în același timp baza filozofică a marxism-leninismului. Materialism istoric = parte integrantă a filozofiei marxist-leniniste, al cărei obiect îl constituie societatea în unitatea și interacțiunea laturilor ei, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice. 2. (Depr.) Interes exagerat manifestat de cineva pentru problemele materiale. – [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialisme, germ. Materialismus. Vezi definitia »

ARACCEEVÍSM s.n. Atitudine despotică brutală a unui conducător. [După rus. arakceevșcina, cf. Aracceev – ministru țarist]. Vezi definitia »

ITALIENÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie, element de jargon de origine italiană. 2. curent lingvistic inițiat de I. Heliade Rădulescu, care urmărea apropierea, prin mijloace artificiale, a limbii române de limba italiană. 3. habitudine, caracter italian. (< it. italianismo, fr. italianisme) Vezi definitia »

TEÍSM¹ s. n. Doctrină filozofică bazată pe admiterea existenței lui Dumnezeu ca ființă absolută care a creat lumea și o îndrumează. – Din fr. théisme. Vezi definitia »