PROHIBITÓRIU, -IE adj. Care oprește; prohibitiv. ◊ (Jur.; la romani) Edict prohibitoriu = edict prin care pretorul interzicea anumite lucruri. [Pron. -riu. / < lat. prohibitorius, fr. prohibitoire]. Vezi definitia »

elcíu, elcíi, s.m. (înv.) trimis al unei puteri străine într-o țară; consul. Vezi definitia »

FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarği. Vezi definitia »

BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-iu. Vezi definitia »

PODGORÍU, -ÍE, podgorii, adj. (Rar) Acoperit cu vii, bogat în podgorii. – Podgorie + suf. -iu. Vezi definitia »