șcăfălán, șcăfăláne, s.n. (reg.) bucată mare de mămăligă. Vezi definitia »

ȘEDINȚOMÁN, -Ă, ședințomani, -e, s. m. și f. (Ir.) Persoană care are mania de a convoca multe ședințe (1), de a discuta mult în cadrul acestora. – Ședință + suf. -oman. Vezi definitia »

crihán, criháne, s.n. (reg.) bucată mare; halcă, hartan, dărab, codru, talcan, troșmei. Vezi definitia »

TARÁN s. n. armă la popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. (< fr. taranche) Vezi definitia »

caraman, caramane s. n. buzunar. Vezi definitia »