NIȘANGÍU, nișangii, s. m. Demnitar din Imperiul Otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale, precum și cu executarea și aplicarea parafei imperiale. – Din tc. nișancı. Vezi definitia »

GÁLIU s. n. metal moale alb-cenușiu, foarte ușor fuzibil. (< fr. gallium) Vezi definitia »

HAGÍU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. haci. Vezi definitia »

sofagíu, sofagíi, s.m. (înv.) slujbaș la curtea domnească, care avea grijă de divanuri și sofale (în epoca fanariotă). Vezi definitia »

ABSOLUTÓRIU, -IE adj. Care absolvă, iartă un delict, un păcat etc. // s.n. Certificat, adeverință de absolvire a unei școli superioare. [Pron. -riu. / cf. lat. absolutorius, fr. absolutoire, germ. Absolutorium]. Vezi definitia »