MIRÁZ¹, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire (lăsată sau primită). [Var.: mereáz s. n.] – Din tc. mirās. Vezi definitia »

necáz (necázuri), s. n. – 1. Chin, dezgust, neplăcere. – 2. Ciudă, supărare. – 3. Invidie. – Var. (Mold.) năcaz. Sl. nakazŭ „instrucție”, din nakazati „a pedepsi” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 208), cf. bg. năkaz „nenorocire”, sb. nakaz „avorton”, ceh. nakaz „epidemie”. – Der. necăji, vb. (a întrista, a mîhni; a se supăra; a contraria, a înfuria); necăjicios, adj. (irascibil); necăjos, adj. (rar, supărător). Vezi definitia »

tarház, tarházuri, s.n. (reg.) 1. întăritură la țărmul râului. 2. plută. 3. încărcătură de lemne. Vezi definitia »

PODGHIÁZ s. n. v. poghiaz. Vezi definitia »

ORTOCLÁZ s.n. Ortoză. [< fr. orthoclase]. Vezi definitia »