Definita cuvantului dipter
DIPTÉR, -Ă I. adj. 1. (despre edificii antice) cu portic înconjurat de două șiruri de coloane. 2. (despre insecte) cu două aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt. II. s. n. pl. ordin de insecte, muștele și țânțarii, cu o singură pereche de aripi membranoase și o pereche de balansiere, servind pentru echilibru în timpul zborului. (< fr. diptère/s/, lat. diptera)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dipter
ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre soți) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S. n. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Din fr. adultère, lat. adulterium. Vezi definitia »
CARBONIÉR, -Ă, carbonieri, -e, adj. Care se referă la cărbune. Industrie carbonieră. [Pr.: -ni-er] – Din carbon, după modelul lui petrolier. Vezi definitia »
zer (-ruri), s. n. – Lichid care se separă din laptele după coagulare. – Var. zăr, Mold., Banat dzăr. Mr. dzăr. Origine necunoscută. S-a crezut într-un lat. sĕrum, identic semantic și fonetic asemănător (Diez, Gramm., I, 221); dar rezultatul din rom. nu ar fi posibil, pornind de la acest etimon (Densusianu, Rom., XXIII, 84; Tiktin). Celelalte soluții sînt simple tatonări în jurul cuvîntului lat., pentru a face posibil rezultatul în rom.: de la sĕrum contaminat cu gr. ζέμα (Giuglea, Dacor., III, 578); de la un trac. *zerum (Pascu, I, 190); autohton (Pușcariu, Lr., 176). Cel mai bine ar fi să admitem că etimonul lat. este seducător și destul de probabil, dar că ignorăm mecanismul lui de transmitere. Ni se pare greu de crezut că zară, s. f. (zer, lapte smîntînit) este cuvînt diferit, deși dicționarele și studiile speciale dau a înțelege aceasta. Formal alternanța m., f. este normală cf. țep-țeapă, cioc-cioacă; și semantic există aproape identitate între cele două cuvinte; zer este lichidul care rezultă la facerea brînzei, iar zară cel care rămîne după extragerea untului. Zară este explicat prin alb. dhaljë „acru” (Densusianu, Rom., XXXIII, 84; Weigand, Jb., XVI, 230; cf. Rosetti, II, 24), dar această der. este extrem de dubioasă (Philippide, II, 742). Din rom. provin mag. zara (Edelspacher 24), săs. zer, rut. dzer (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 10), săs. zâre, și probabil ngr. τσίρρος. Vezi definitia »
OBUZIÉR, obuziere, s. n. Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate înapoia unor obstacole înalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier. Vezi definitia »
PRECÁNCER s. n. fază premergătoare, necesară pentru apariția bolii canceroase. (< fr. précancer) Vezi definitia »