Definita cuvantului cutreiera
CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [Pr.: -tre-ie-. – Var.: (reg.) cutrierá vb. I] – Lat. contribulare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cutreiera
CVADRA- elem. cvadri-. Vezi definitia »
SUPRAAGLOMERÁ vb. tr., refl. a (se) aglomera peste măsură. (după fr. suragglomérer) Vezi definitia »
DECONTRACTURÁ vb. I. tr. (Med.) A face să înceteze contracturarea unui mușchi. [< fr. décontracturer]. Vezi definitia »
ÎNCORNORÁ, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din încornorat (derivat regresiv). Vezi definitia »
usturá (-r, -át), vb. – A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. – Mr. ustur, istr. usturu. Lat. ūstŭlāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1845; REW 9097), cf. usca și it. ustolare (cors. usciá, logud. usciare), v. sp. uslar (Bierzo asturar). – Der. usturător, adj. (caustic, care ustură, picant); usturătură, s. f. (înțepătură, mîncărime, usturime); usturime, s. f. (senzație de arsură, de mîncărime); usturos, adj. (picant); usturoi (var. Trans. ustunoi), adj. (care ustură, plantă Alium sativum); usturoiță, s. f. (plantă cruciferă cu miros de usturoi, Alliaria officinalis). Vezi definitia »