MICȚIÚNE, micțiuni, s. f. Urinare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. miction. Vezi definitia »

EMISIÚNE, emisiuni, s. f. 1. Punere în circulație de către stat sau de către o instituție, o societate autorizată etc. a hârtiilor de valoare, a bancnotelor, a acțiunilor etc.; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-. – Var.: emísie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis. Vezi definitia »

FISIÚNE s.f. Fisionare; reacție nucleară (provocată sau, rar, spontană) în care are loc ruperea unui nucleu atomic greu în două fragmente de masă aproape egale. [Pron. -si-u-. / cf. fr. fission, germ. Fission]. Vezi definitia »

SUBDIVIZIÚNE s.f. Parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subîmpărțire. ♦ (Geol.) Unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria pământului: era, perioada, epoca, etajul. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. subdivision]. Vezi definitia »

HIPOFUNCȚIÚNE s.f. v. hipofuncție. Vezi definitia »