OPERÁȚIE s.f. 1. Activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. Intervenție chirurgicală asupra unui organ sau asupra unui țesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 2. Ansamblu de mișcări strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acestora într-un registru. 5. (Mat.) Funcție definită pe un produs cartezian, cu valori în alt produs cartezian. ◊ Operație algebrică = operație definită pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operațiune s.f. / cf. fr. opération, it. operazione, rus. operațiia, lat. operatio]. Vezi definitia »

ELECTROENCEFALOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenților electrici care însoțesc activitatea celulelor nervoase. [Gen. -iei. / < fr. électro-encéfalographie]. Vezi definitia »

PURIFICÁȚIE, purificații, s. f. 1. Purificare. 2. Ceremonie religioasă consacrată ispășirii păcatelor, curățirii morale. – Din fr. purification. Vezi definitia »

PROMÓȚIE s. f. 1. serie de absolvenți ai unei școli; totalitatea celor care absolvesc deodată un ciclu de învățământ. ◊ totalitatea militarilor care au primit grad de ofițer în același timp. 2. denumire specială pentru căsătorii dintr-o anumită perioadă de timp. (< fr. promotion, lat. promotio) Vezi definitia »

TRIGONOCEFALÍE s. f. malformație a craniului care devine triunghiular. (< fr. trigonocéphalie) Vezi definitia »