Definita cuvantului cuvântăreț
CUVÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cuvântăreți, -e, adj. (Rar) Cuvântător (1); care vorbește frumos, meșteșugit. – Cuvânta + suf. -ăreț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuvântăreț
STRÂMTÚȚ, -Ă, strâmtuți, -e, adj. Strâmticel. – Strâmt + suf. -uț. Vezi definitia »
poponéț2, poponéți, s.m. (reg.; glumeț) popă, preot. Vezi definitia »
NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -țe, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșeală cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț. Vezi definitia »
frătúț, frătúți, s.m. (înv.) numele românilor de baștină din Banat. Vezi definitia »
STURZULÉȚ, sturzuleți, s. m. Sturzișor. – Sturz + suf. -uleț. Vezi definitia »