Definita cuvantului cuvântător
CUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, cuvântători, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care cuvântă (1), cuvântăreț; care are însușirea de a vorbi. 2. (Rar) S. m. si f. Orator, vorbitor. – Cuvânta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuvântător
vântușór (rar) s. n. Vezi definitia »
COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor. Vezi definitia »
RADIOAMPLIFICATÓR s. n. amplificator radio2. (< fr. radio-amplificateur) Vezi definitia »
ANEMOCÓR, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei semințe sunt răspândite prin intermediul vântului. [< fr. anémochore, cf. gr. anemos – vânt]. Vezi definitia »
SCARIFICATÓR s. f. 1. mașină rutieră pentru scarificarea șoselelor. 2. mașină echipată cu cuțite-gheare, pentru afânarea adâncă a pământului, a pășunilor și fânețelor. 3. instrument pentru incizii superficiale în piele. (< fr. scarificateur) Vezi definitia »