Definita cuvantului cuvântător
CUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, cuvântători, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care cuvântă (1), cuvântăreț; care are însușirea de a vorbi. 2. (Rar) S. m. si f. Orator, vorbitor. – Cuvânta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuvântător
EXPLICATÓR, -OÁRE, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator, -oris. Vezi definitia »
DECLANȘATÓR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanșor. [< declanșa + -tor]. Vezi definitia »
CATALIZATÓR s.m. Substanță care înlesnește o reacție chimică fără ca ea însăși să sufere modificări; catalizor. [< cataliza + -tor, după fr. catalyseur]. Vezi definitia »
ANTOLOGATÓR s. m. antologist. (< antologa + -tor) Vezi definitia »
TRANSFIGURATÓR, -OÁRE adj. care transfigurează, capabil a transfigura. (< fr. transfigurateur) Vezi definitia »