PARALEXÍE s. f. tulburare a vorbirii în citirea deformată a cuvintelor. (< fr. paralexie) Vezi definitia »

ACLAMÁȚIE, aclamații, s. f. (Mai ales la pl.) Manifestare a aprobării sau a entuziasmului față de cineva sau de ceva, prin urale sau prin aplauze; ovație, aclamare. – Din fr. acclamation, lat. acclamatio. Vezi definitia »

REFLEXOLOGÍE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu studiul reflexelor¹ (II, 3). (< fr. réflexologie) Vezi definitia »

ARTICULÁȚIE s. f. 1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase. 2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax. 3. mod de a pronunța un sunet. (< fr. articulation, lat. articulatio) Vezi definitia »

ALOCARPÍE s.f. (Biol.) Structura unui fruct rezultat prin polenizare încrucișată. [< fr. allocarpie]. Vezi definitia »