TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie. Vezi definitia »

HIPOCHINEZÍE s.f. (Biol.) Reducere a funcționării motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. [Gen. -iei. / < germ. Hypokinese, cf. gr. hypo – sub, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

nuieloáie, nuieloáie, s.f. (reg.; mai ales la pl.) nuia lungă și groasă pentru împletitul gardurilor sau pentru construirea pereților unor case și adăposturi. Vezi definitia »

TOXITERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu ajutorul unor toxine; toxinoterapie. [Gen. -iei. / < fr. toxithérapie]. Vezi definitia »

POLINÍE², polinii, s. f. Canal navigabil printre ghețurile marine. – Din fr. polynie. Vezi definitia »