ORCHESTRÁȚIE, orchestrații, s. f. Arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestră a unei bucăți muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de execuție și a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, în vederea realizării unei sonorități globale. ♦ Felul cum sunt îmbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o bucată muzicală). – Din fr. orchestration. Vezi definitia »

HIPOLIPEMÍE s. f. diminuare a cantității de grăsimi din sânge. (< fr. hypolipémie) Vezi definitia »

COTÁȚIE s.f. 1. Cotare. 2. (Fin.) Cursul schimbului într-o anumită zi pe o anumită piață. [Gen. -iei, var. cotațiune s.f. / cf. it. quotazione, fr. cotation]. Vezi definitia »

LATIFÚNDIE s.f. v. latifundiu. Vezi definitia »

CRICOIDOTOMÍE s. f. incizie a cartilajului cricoid. (< fr. cricoïdotomie) Vezi definitia »