Definita cuvantului disjuncție
DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu disjuncție
EREZÍE s.f. 1. Doctrină contrară dogmelor religiei (mai ales religiei creștine catolice) care este condamnată de biserică. 2. (Fig.) Rătăcire, abatere, greșeală, eroare. [Gen. -iei. / cf. fr. héresie, it. eresia, gr. hairesis – alegere]. Vezi definitia »
MACERÁȚIE s.f. Macerare. [Gen. -iei, var. macerațiune s.f. / cf. fr. macération, lat. maceratio]. Vezi definitia »
PARACUZÍE s.f. Hipersensibilitate auditivă anormală. ♦ Iluzie auditivă. [Gen. -iei. / < fr. paracousie, cf. gr. para – lângă, akouein – a auzi]. Vezi definitia »
PERIPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a tuturor membrelor. [Gen. -iei. / < fr. périplégie, cf. gr. periplegia < peri – în jur, plege – leziune]. Vezi definitia »
CORTICOTOMÍE s. f. incizie a scoarței cerebrale. (< fr. corticotomie) Vezi definitia »