Definita cuvantului cuviință
CUVIÍNȚĂ, cuviințe, s. f. Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politețe, decență. ◊ Loc. adv. După cuviință = așa cum trebuie. ◊ Expr. A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviință = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit. Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [Pr.: -vi-in-] – Lat. convenientia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuviință
CARONÁDĂ s. f. tun naval scurt pentru nimicirea personalului de pe navele inamice. (< fr. caronade) Vezi definitia »
CATEDRÁLĂ s.f. Biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un arhiereu-episcop; (p. ext.) cea mai mare biserică dintr-un oraș. [< fr. catédrale, it. cattedrale]. Vezi definitia »
FIBRINOLIZÍNĂ s. f. enzimă bacteriană capabilă să lizeze fibrina. (< fr. fibrinolysine) Vezi definitia »
COLONCÍFRĂ s. f. cifră care arată numărul de ordine al paginii unei cărți. (rus. kolonțifra, după germ. Kolumnenziffer) Vezi definitia »
CORUTÍNĂ s. f. (inform.) procedură scrisă într-un limbaj de programare funcționând într-un regim particular, la care poate apela o altă procedură. (< engl. coroutine) Vezi definitia »