BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează mai ales lapte și brânzeturi. [Var.: berbínță s. f.] – Din magh. berbence. Vezi definitia »

TIPÉSĂ s.f. (Fam.; peior.) Femeie, individă (de proastă calitate); tipă (1) [în DN]. [< fr. typesse]. Vezi definitia »

DIAMORFÍNĂ s. f. derivat semisintetic al morfinei, un analgezic puternic. (< engl. diamorphine) Vezi definitia »

SCÉNĂ s. f. 1. parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. teatru; arta dramatică. ♦ a părăsi ă = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune în ~ = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care înfățișează o acțiune distinctă. ◊ scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o acțiune, o activitate. 5. acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. ceartă, ieșire violentă, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau ĕ) = a aduce cuiva reproșuri cu vorbe violente, amenințări, plâns. (< fr. scène, it. scena, lat. scaena) Vezi definitia »

SUPTÚRĂ, supturi, s. f. (Pop.) Supt¹. – Supt¹ + suf. -ură. Vezi definitia »