Definita cuvantului dispoziție
DISPOZÍȚIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin. ♦ ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizație, instituție etc. dispune băncii să facă anumite plăți din contul său; la ~ = la îndemână. 2. dispunere, așezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufletească. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, înclinație; vocație. 6. (pl.) pregătiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dispoziție
EFORÍE s.f. 1. (Ant.) Eforat. 2. Corp de persoane care alcătuiau conducerea colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, constituind un fel de consiliu de administrație. ♦ Instituție condusă de un corp de efori. [Gen. -iei. / cf. fr. éphorie, gr. ephoria]. Vezi definitia »
CIRCUMNAVIGÁȚIE s.f. Călătorie pe mare în jurul unei mari insule, în jurul unui continent sau în jurul lumii. [Gen. -iei. / < lat. circumnavigatio, fr. circumnavigation]. Vezi definitia »
INTERCALÁȚIE s. f. 1. intercalare. 2. rocă sterilă într-un zăcământ. (< fr. intercalation) Vezi definitia »
GRAFOMANȚÍE s.f. Tehnică devinatorie care pretinde a descifra caracterul unei persoane și viitorul ei din analiza scrisului. [Gen. -iei. / cf. it. grafomanzia]. Vezi definitia »
CHIMIOTERAPÍE s. f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapie. Vezi definitia »