Definita cuvantului dispoziție
DISPOZÍȚIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin. ♦ ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizație, instituție etc. dispune băncii să facă anumite plăți din contul său; la ~ = la îndemână. 2. dispunere, așezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufletească. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, înclinație; vocație. 6. (pl.) pregătiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dispoziție
COTÁȚIE s.f. 1. Cotare. 2. (Fin.) Cursul schimbului într-o anumită zi pe o anumită piață. [Gen. -iei, var. cotațiune s.f. / cf. it. quotazione, fr. cotation]. Vezi definitia »
FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susține]. Vezi definitia »
BLAGOVEȘTÉNIE s. f. (Bis.) Bunavestire. – Slav (v. sl. blagovĕštenije). Vezi definitia »
NEFROSTOMÍE s.f. Intervenție chirurgicală pentru devierea spre exterior a urinii din cavitățile renale. [Gen. -iei. / < fr. néphrostomie, cf. gr. nephros – rinichi, stoma – deschidere]. Vezi definitia »
MEDÁLIE s.f. Piesă de metal (ca o monedă) făcută în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincție pentru merite excepționale. [Gen. -iei. / < it. medaglia, cf. fr. médaille]. Vezi definitia »