lăcui, lăcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a bate. Vezi definitia »

sumuțuí, sumúțui, vb. IV (reg.; despre cai) a îndemna prin vorbe, prin emiterea unor sunete și prin gesturi să pornească sau să meargă la drum. Vezi definitia »

nățăluí, nățăluiésc, vb. IV (reg.) a broda. Vezi definitia »

TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [Prez. ind. și: tấrgui] – Din sl. trŭgovati. Vezi definitia »

ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui. Vezi definitia »