ORNAMÉNT s.n. 1. Element decorativ format din motive sculptate, pictate etc. și aplicate pe obiecte, pe tipărituri, pe manuscrise, pe monumente etc.; podoabă. ◊ De ornament = ornamental. 2. Figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare. ♦ (Muz.) Semn, notă sau grup de note care mărește efectul unei note principale. [Pl. -te, -turi. / < lat. ornamentum, cf. fr. ornement, it. ornamento]. Vezi definitia »

COMPARTIMÉNT, compartimente, s. n. 1. Despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc. ♦ Diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituție etc. – Din fr. compartiment. Vezi definitia »

RECIDIVÁNT, -Ă adj. care recidivează. (< fr. récidivant) Vezi definitia »

FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis. Vezi definitia »

CONTÁNT, -Ă adj. (Franțuzism; despre bani) În numerar, peșin, gheață. [Cf. fr. comptant]. Vezi definitia »