NONVIOLÉNT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al nonviolenței. (< fr. non-violent) Vezi definitia »

DEMÉNT, -Ă, demenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Alienat mintal, nebun. 2. Adj. De om nebun; nebunesc. – Din fr. dément, lat. demens, -ntis. Vezi definitia »

ATENUÁNT, -Ă adj. care atenuează. ♦ circumstanțe ĕ = împrejurări care ușurează răspunderea penală a unui inculpat. (< fr. atténuant, lat. attenuans) Vezi definitia »

STRIDULÁNT, -Ă, stridulanți, -te, adj. (Despre insecte sau organe ale acestora) Care produce un zgomot ascuțit, strident. – Din fr. stridulant. Vezi definitia »

CURSÁNT, -Ă s. m. f. cel care urmează un curs¹ (1) special. (< rus. kursant) Vezi definitia »