DISBAZÍE s. f. tulburare a actului motor al mersului. (< fr. dysbasie) Vezi definitia »

ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. Vezi definitia »

AFRAZÍE s.f. (Med.) Dificultate în însușirea corectă, gramaticală a cuvintelor în frază. [< fr. aphrasie]. Vezi definitia »

HEMATOSPERMÍE, hematospermii, s. f. (Med.) Prezență a sângelui în spermă; hemospermie. – Din fr. hématospermie. Vezi definitia »

DISFÚNCȚIE s.f. 1. (Med.) Tulburare funcțională a unui organ, aparat sau sistem. 2. (Fil.) Acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. [Gen. -iei. / < it. disfunzione, germ. Dysfunktion, cf. gr. dys – dificil, lat. functio – activitate]. Vezi definitia »