gârbă, gârbe, s.f. (înv.) spate, spinare. Vezi definitia »

OTOMICÓZĂ s.f. (Med.) Inflamație a conductului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziții vegetali. [< fr. otomycose, cf. gr. ous – ureche, myke – ciupercă]. Vezi definitia »

ENÍGMĂ s. f. 1. lucru greu de înțeles, de lămurit; taină, mister. ◊ ghicitoare. 2. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; șaradă. (< fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma) Vezi definitia »

DENDRÍTĂ, dendrite, s. f. 1. Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax. 2. (La pl.) Pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor. – Din fr. dendrite. Vezi definitia »

BABIRÚSĂ s.f. (Zool.) Porc sălbatic din Malaysia, cu corpul fără păr și colții de pe maxilarul superior îndreptați în sus, străbătând pielea botului. [< fr. babiroussa < cuv. malaiez]. Vezi definitia »