substáre, substări, s.f. (înv.) 1. conținut, fond, structură, esență, miez. 2. realitate care există prin sine însăși și care constituie suportul comun al calităților succesive; ceea ce e permanent, substrat care persistă de-a lungul transformărilor. 3. specie de substanță caracterizată prin omogenitate, prin compoziție și structură constantă. 4. țesut sau produs organic format din celule, săruri, lichide etc. din care sunt alcătuite diferitele organe și părți ale corpului unei ființe sau ale unei plante. Vezi definitia »

ACOSTÁRE s.f. Acțiunea de a acosta. ♦ Ciocnirea vagoanelor unui tren garat de un alt tren venind pe o linie laterală. [< acosta]. Vezi definitia »

EXPANDARE, expandări, s. f. (Tehn.) Operație tehnologică de mărire, pe o anumită lungime, a diametrului interior al unei țevi. Această lărgire se obține prin deformare plastică, pas cu pas, și se efectuează, de regulă, doar la unul din capetele țevii. Vezi definitia »

PORFIRIZÁRE s.f. Pulverizare manuală prin frecare cu o moletă de piatră pe o placă de piatră, de porfir. [După fr. porphyrisation]. Vezi definitia »

DIFUZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) difuza și rezultatul ei; difuziune, răspândire. [< difuza]. Vezi definitia »