CLÁSIC, -Ă, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, artistice) Care servește ca model de perfecțiune, care poate fi luat drept model; p. ext. care este scris după canoanele obișnuite, tradiționale. ♦ (Despre scriitori, artiști, oameni de știință etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a cărui operă își păstrează importanța de-a lungul veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii. 2. Care concentrează caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații etc.; tipic, caracteristic; care este folosit în mod curent. Procedeu tehnic clasic 3. Care aparține clasicismului, privitor la clasicism. – Din fr. classique, lat. classicus. Vezi definitia »

șparníc, șparnícă, adj. (reg.) econom, chibzuit. Vezi definitia »

GEOSTRÓFIC, -Ă adj. (despre mase de aer) care se deplasează paralel cu Pământul, în straturile superioare ale atmosferei. (< engl. geostrophic) Vezi definitia »

INTERATÓMIC, -Ă adj. între, dintre atomi. (< fr. interatomique) Vezi definitia »

AGROBIOLÓGIC, -Ă, agrobiologici, -ce, adj. De agrobiologie, privitor la agrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din agro- + biologic. Vezi definitia »