CONDAMNÁRE, condamnări, s. f. Faptul de a condamna. 1. Obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare severă; blam. – V. condamna. Vezi definitia »

OLOZÍRE, oloziri, s. f. v. OLOZI. – [DLRM] Vezi definitia »

TENÉBRE s.f.pl. (Liv.) Întunecime, beznă, întuneric, obscuritate. [Sg. tenebră. / < fr. ténèbres, cf. it. tenebre, lat. tenebrae]. Vezi definitia »

pre- Pref. verbal care indică repetiția sau insistența. Lat. per-, cf. de ex. săra „a pune sare”, față de a presăra „a împrăștia” sau „a risipi” linge „a da cu limba” față de a prelinge „a picura”. S-a confundat formal cu pre- ‹ lat. prae-, frecvent în formații neologice și mai rar în formații tradiționale, care arată anterioritatea: cf. seară „amurg”, preseară „ajun”. Din cauza asemănării, a substituit uneori pref. sl. prĕ-, cf. pribeag, primejdie, prisacă (Nandriș, R. istorică rom., II, 407; Rosetti, II, 45). Vezi definitia »

PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți. Vezi definitia »